Lamurirea clara, totala si definitiva a relatiei dintre limbile romana si latina.

EXPLICAREA SIMPLĂ A FAPTULUI CĂ LIMBA ROMÂNĂ NU SE TRAGE ÎN MOD SIMPLIST ŞI DIRECT DIN LATINĂ . LIMBILE LATINĂ,ITALIANĂ ŞI ROMÂNĂ ( CA DE FAPT ÎNTREGUL GRUP ROMANIC ) AU UN STRĂMOŞ COMUN. ACESTA NU ESTE DELOC LIMBA LATINĂ. ACEASTA ARE DOAR URME ŞI EVIDENŢE SCRISE CARE DAU APARENŢA CĂ AR FI CEA MAI VECHE ŞI LA ORIGINEA FAMILIEI ROMANICE. 
1. Triburile şi populaţiile latine =(identitate! )= triburile şi populaţiile vechi italice 
2. Populaţiile italice/latine şi cele celtice nu au venit în Europa  fiind déjà formate, ca atare  distincte . 
3. Din ramura Italo-Celtică au apărut ramurile Italice şi Celtice. 
4. Acest fenomen s-a întâmplat parţial în Balcani, dar mai ales după deplasarea unor culturi antice spre Vestul Europei. 5. Unele din ramurile italice au intrat în Peninsula Italică din Est din Balcani iar altele din nord, din Centrul Europei.
 6. Primele au avut un character predominant grecesc iar celelalte unul predominant celtic.
 7. Celţii au apărut aparent din neant în Centrul Europei, dar de fapt sânt purtătorii unor culturi care sânt urmaşele şi continuatoarele civiliţaţiilor Vinca şi a altora.
8. Putem spune că populaţiile română şi italic/latine au un strămoş comun în populaţia şi culturile din aria Balcanică şi Danubiană de factură italo-celtică sau latino-celtică. 
9. Originea lor ultimă este înpre Anatolia şi Orientul Apropiat. 
10. Faptul că limbile românăşi latină au multe elemente comune, dar şi mai multe romana şi italiana îşi are explicaţia în această origine comună.
 11. Cea mai mare contribuţie şi explicaţia cea mai simplă, la îndemână şi uşor de înţeles provine şi constă în triburile iler-gete. 
12. Acestea au ajuns până în Peninsula Iberică, unde există urme solide. 
13. Tot aceşti iler-geţi explică fenomenul şi grupul limbilor romance/ romanice/romantice (ultimul termen îl găsesc mai potrivit). 
14. În limba română se regăsesc rădăcinile iler-gete. Tot acestea se regăsesc şi în limbile latină, italiană şi întreg grupul romanic. 
15. Cu toate influenţele şi perturbările datorate migraţiilor unor populaţii, scheletul lingvistic a rezistat şi s-a păstrat în cea mai mare măsură până în ziua de azi. 
16. Limbile şi populaţiile greacă latină şi română au avut un trecut comun.În această ordine reflectă apropierea de origine limba Proto-Indo-Europeană. 
17. Strămoşul limbii române (pentru care nu mai avem urme) era pe acelaşi nivel cu latina, (dar probabil, posibil nu şi cu greaca, dacă este să ne referim la vechime). 
18. Populaţiile şi limbile română şi albaneză au avut un trecut comun. Caracterul extrem de vechi şi arhaic este relativ evident pentru limba albaneză. 
19. Ilirii la origine au fost mai la nord şi provin de peste Dunăre. 
20. Limba proto Indo-Eropeană =limba indo-ariană == proto-ilira. 


From Archaic Latin; REVIEW on "comparative grammar" Luis Zalot Sun Jul 09, 2006 4:39 am GMT A Comparative Latin Grammar by Cyril Babaev Comparative Latin Grammar http://www.antimoon.com/forum/t4035.htm 
"Italic migrants arrived in Europe, as we can suppose, together with a few other Indo-European nations. In the 14th century BC the great migration wave departed from the Pontic region to the Northern Balkans (see Indo-European Chronology). It is well witnessed by the materials of archaeology, and partly by historical data too: this very wave was the catalyst which caused the Doric invasion to Greece. Doric tribes came to the Balkans either simultaneously with Italics, or a bit before them. The punch of nations which arrived in Europe also included Illyrians, Celts and Venetics. They all spent some time on the Balkan peninsula, contacting actively with the previous newcomers - Phrygian and Thracian. Then the horde divided: Illyrians stayed on the Balkans (in modern Hungary, Yugoslav countries, and Albania), and Italic, Venetic and Celtic moved further to the west. In the 12th century BC, the first wave of Italic population arrived to the Apennine peninsula. This date is often challenged: another theory is that Italic people came to their new homeland by two different ways - the first one in the beginning of the 2nd millennium BC from Illyria across the Adriatic (these were Latin, Siculian, Faliscan) and the second a thousand years later from the north - these were Oscan and Umbrian. Some linguists suggest that those two branches are not Italic, but belong to different groups. The peculiarities of ethnic distribution in ancient Italy proves that migrants did not always come from the north, from Europe. Another brilliant example is the Etruscan appearance in Italy - they occupied lands on the west shores of the peninsula, arriving definitely from the Tyrrhenian sea. Anyway, the Latino-Faliscan subgroup of Italic is often considered as an ancient one. Different from Osco-Umbrian, it does not have so much in common with Doric Greek, Celtic and Illyrian, and is rather original. It consists of three principal languages, as far as we know today: Latin itself, spoken in Latium on the west coast of Central Italy; Faliscan, a mixture of Italic and Etruscan speech in a small region in Etruria; and Siculian, a language insufficiently explored, spoken on Sicily and influenced greatly by non-Indo-European tongues of the island. Of all three, Latin is the only which is studied well, but the comparative analysis within the subgroup is often impossible. Still, one of the most valuable sources is the Old Latin, or Archaic Latin language, preserved in several inscriptions from the 8-5th centuries BC. Latin was a rather progressive tongue and changes occurred very fast throughout the historical period of its development, so Old Latin words and morphology units are of great importance to the studies of the language."