SCRIEREA DANUBIANĂ

Prin scriere Danubiană, înţeleg întreaga colecţie de semne

                                                             
prezente pe foarte multe din artefactele neoliticului  din aria Danubiană. Ele au vechimea cuprinsă între 7.000 şi 3.000 Î.E.N. Arie cuprinde în primul rând România, cu cele mai multe, apoi Serbia, Bulgaria, Ungaria, Macedonia, Grecia.

                                          Au apărut, şi au început să fie cunoscute mai bine, odată ce au fost cunoscute descoperirile arheologice ale siturilor Lepenski Vir ,

,şi ale culturilor Criş-Starcevo şi Vinca.

Ultima este cea mai reprezentativă, pe parcursul ei fenomenul atingând un maxim.Numai atunci a început comunitatea ştiinţifică mondială să se întrebe care o fi fost rolul şi scopul acestor semne. Marile probleme şi dileme au apărut în momentul când acestea au fost raportate la începutul scrisului în lume

şi la alte artefacte ce poartă cele mai vechi forme de scris cunoscute.Astfel s-a pus în mod îndreptăţit întrebarea, dacă nu cumva acestea sânt nişte forme incipiente de scris.Dată fiind marea lor vechime, unii şi-au pus problema că aceste începuturi ale scrisului preced cu 1000-2000 de ani pe cele din Sumer

şi Egipt.

Ulterior cercetările s-au amplificat. Concluzia cercetătorilor este că e vorba în principal de o proto-scriere, asta neînsemnând că nu există cercetători care afirmă că multe artefacte prezintă scriere adevărată. ( La scrittura è nata in Europa?, Avverbi editore, Roma. MERLINI Marco). Aici fac o precizare, şi anume aceea că scrierea poate fi de mai multe feluri, inclusiv pictografică (vezi ex. următoare din Sumer)

şi ideografică. Sistemul nostru de scriere, în care formăm cuvinte din litere latine, a devenit un automatism şi o a doua natură a noastră. Acest fapt, face ca nici o clipă să nu ne gândim că poate exista şi altfel de scriere. O scriere în care ideile şi conceptele să transceadă cuvântului. Adică fără a folosi sau a avea ca intermediar cuvinte. Cum este semnul + care arată adiţionarea,o mulţime sau semnul X care ne poate sugera interdicţia. Astfel ar fi putut avea semne care exprimă stări mistice,extazul mistic, ideea de comunitate,etc.Pe tăbliţa rotundă de laTărtăria se pare că avem două asemenea semne

Ceea ce a atras atenţia a fost faptul că spre deosebire de scrierea egipteană, care pe parcursul unor mii de ani s-a bazat pe pictograme, scrierea Danubiană are un caracter diferit.
Cercetătorii au observat prezenţa în număr mare a unor semne care se pot forma având la bază alte semne elementare, precum linia -,V-ul, punctul,etc. Aceasta arată o tendinţă şi preocupare pentru simplificare, stilizare şi sistematizare. Spre deosebire de scrierea cuneiformă din Orientul Apropiat, semnele scrierii Danubiene nu sânt atât de complicate. Unii chiar îşi pun problema dacă nu a existat un anumit punct în care aceasta să înceapă să fie logografică, sau chiar fonetică, respectiv semnele să exprime cuvinte sau sunete,silabe, părţi din cuvinte.
Scrierea noastră, cu alfabet latin se poate face şi folosind liniuţe, spre ex. afişajele cu cristale lichide ce folosesc liniuţe în construcţia literelor.
S-a încercat adunarea tuturor semnelor şi introducerea lor într-un gen de bază de date sau bibliotecă.

Vezi Harald Haarman, S. Olteanu şi alţii. Ca mai apoi să se încerce o analiză (semiotică) a lor (Marco Merlini Semiotic approach to the features of the 'Danube Script. www.archaeomythology.org/.../about_mmerlini.html ),ţinând cont de locul în care sânt dispuse pe artefacte şi alte elemente, pentru a vedea dacă nu este un sistem de scris. Însă până acum nu s-au obţinut rezultate pozitive mulţumitoare. Dificultăţile sânt mari şi datorită faptului că aceste semne au o extensie foarte mare în spaţiu şi timp.Neputând să fie încă demonstrată existenţa unei scrieri propriu-zise, concluzia deocamdată este că avem de-a face cu o proto-scriere care a ajuns în iminenţa şi punctul de a deveni scriere, punct după care în mod misterios a dispărut, odată cu civilizaţia care a creat-o.Cercetările pun scrierea Danubiană în legătură cu o difuzie a neoliticului , acesta venind din sud, difuzie ce a avut atât un caracter demic (migraţie de grupuri) cât şi cultural, adică transmisia elementelor culturale din apropape în aproape (fără deplasarea oamenilor).